Daca ai fi invatat la scoala cuvinte care sa exprime fidel ce simti cand cineva iti intoarce spatele dupa ce l-ai asteptat indelung... Sau ce simti cand auzi langa urechea ta respiratia de dinaintea unei marturisiri... Poate ca lumea ta ar arata altfel; in preajma ta ar fi lucruri si oameni care ti se potrivesc, iar viata ta ar curge de la sine spre ceilalti.
Cum pui in cuvinte sentimentele tale? Scrii poezii? Cauti complimente prin scrinul vocabularului tau? Iti pregatesti discursul in fata oglinzii? E adevarat, cuvintele pot fi mari. Ele pot produce stare de hipnoza, pot distruge sperante, pot acoperi mari adevaruri sau pot produce revelatii. In fata sentimentelor, cuvintele sunt insa neputincioase, mici, ridicole chiar. In dragoste, cuvintele pot avea multe efecte nedorite: pot face promisiuni fara acoperire, pot sa fie imbolnavite de "Nu", ar putea starni ecouri asurzitoare.De cele mai multe ori sentimentele pozitive sunt strâns unite de ceea ce noi numim IUBIRE. Sunt manifestarea acestei stări, iar mie îmi place să spun că dacă iubirea nu are termen de valabilitate atunci nici sentimentele nu au termen de valabilitate. Eu nu am auzit pe nimeni care spre exemplu a simţit ani de zile sentimentul de dragoste, sentimentul de a oferi vieţii sensul de “NOI” în loc de “EU”, să ajungă să spună că nu mai simte sentimentul. Că mai sunt persoane care susţin asta, este aceiaşi teorie care se poate aplica şi multor “atei”. În sinea lor sentimentul ăsta există doar că încearcă să îl omoare. Dacă încerci să ascunzi sentimentele pozitive cu timpul ele se vor acumula şi îţi vor face rău, dar în final tot vor ieşi la iveală si iti vor face mult rau.
